Există o zicală, dar și un adevăr, și anume că detectivii, cei aflați fără odihnă în căutarea adevărului, nu cred în coincidențe. Ne vom permite ca de data aceasta nici noi să nu credem în coincidențe, fără a avea neapărat pretenția că vom elucida vreun oarece mister, ci doar că vom mai descoperi ceva în căutarea noastră zilnică de frumos.

Anul trecut, în martie, de ziua (internațională!) a poeziei, am ales să citim împreună cu vizitatorii paginii noastre un poem al lui Nicolae Labiș (Dacă toate astea fi-vor învățate). Nu am o explicație, onorată instanță, cu privire la motivul pentru care am ales atunci să caut acel poem anume. Îmi rămăseseră, probabil, ascunse bine în străfundurile ființei mele frânturi de versuri din copilărie. Poezia o știu de la mama.

Anul acesta, în martie, Domnul Profesor de Limba Română al băcăuanilor  (domnul Ioan Dănilă, amintesc pentru cei foarte, foarte tineri) a făcut ce știe mai bine: să ne aducă mereu aminte ce e important în viața noastră. Astfel, pe 15 martie, data când Yin Yuguo ar fi împlinit douăzeci de ani... și încă unul, domnul profesor ne-a invitat cu mic, cu mare, în Amfiteatrul „Dumitru Alistar” din Corpul C al Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău,  pentru cuvenita și binemeritata aducere aminte. (Amănunte cu de-a-măruntul, aici.) Eveniment cu de toate, începând cu uimitorul film The Joys and Sorrows of Yin Yuguo/ Bucuriile şi suferinţele tânărului Yin Yuguo, în regia Ilincăi Călugăreanu, comentat de invitatul special al zilei, Irina-Margareta Nistor, și terminând cu extraordinar de inspirata idee de a-i avea invitați în direct pe părinții lui Yin Yuguo. Nu face să lipsești de la așa ceva...

Dar de unde pornisem?...  Am constatat cu mare bucurie și admirație că domnul profesor Ioan Dănilă a făcut o paralelă (care acum poate părea evidentă multora, și tocmai de aceea meritul celui care a găsit-o este cu atât mai mare) cu vechiul nostru moldovean Nicolae Labiș, care avea să ne părăsească cu trupul cam la aceeași vârstă cu noul  nostru moldovean, Yin Yuguo. Ascultându-l pe Yin Yuguo și pasiunea cu care vorbea despre ce a găsit aici (în țara mea, în orașul meu, în cartierul meu, în parcul meu!), am retrăit sentimentele pe care le-am trăit, copil fiind, când îmi citea mama Dacă toate astea fi-vor învățate.

Yin Yuguo este primul băcăuan care a avut curajul să vorbească deschis despre faptul că lui îi plac ciorile din Parcul Libertății (îmi permit să-i spun așa cum îi spuneam în copilăria mea). Pe mine mă trec fiorii auzind de câțiva ani încoace tot felul de propuneri, care mai de care mai năstrușnice, de ucidere/alungare a ciorilor. Vă rog din suflet, opriți-vă! Fără ele, parcul nu ar mai fi același; ar fi un parc ca oricare altul. Și Creangă a avut ceva cu ciorile, și nu i-a mers tocmai bine din pricina asta...

Și uite-așa cred că am mai găsit un element comun între Labiș și Yuguo: Pasărea cu clonț de rubin..., ai cărei pui vor găsi probabil urmele tinerilor Nicolae Labiș și Yin Yuguo, care vor rămâne amândoi mai mult decât o amintire frumoasă.

Mulțumim, Yin Yuguo!

Mulțumim, Domnule Profesor!