Bunuri culturale. În prezent, UE dispune de un arsenal cuprinzător de măsuri pentru protecția patrimoniului cultural, prevenirea comerțului ilicit cu bunuri culturale și restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru.
Normele UE privind protecția patrimoniului cultural. Importul și exportul bunurilor culturale
Bunurile culturale sunt obiecte considerate importante pentru arheologie, preistorie, istorie, literatură, artă sau știință și care sunt desemnate și protejate ca atare de o țară, ca parte a patrimoniului său cultural.
Patrimoniul cultural constituie unul dintre elementele de bază ale civilizației, având, printre altele, valoare simbolică și făcând parte din memoria culturală și identitatea unei țări și a omenirii în ansamblu. Îmbogățește viața tuturor oamenilor și îi unește prin memoria comună, cunoașterea și dezvoltarea civilizației.
Termenul „bunuri culturale” este sinonim cu termenul „bunuri aparținând patrimoniului național”, astfel cum este menționat la articolul 36 din TFUE. Cu toate acestea, în calitate de mărfuri, ele fac obiectul liberei circulații în cadrul Uniunii, cu excepția măsurilor restrictive care pot fi luate de un stat membru pentru a preveni îndepărtarea lor ilicită de pe teritoriul său.
În prezent, Uniunea dispune de un arsenal cuprinzător de măsuri pentru protecția patrimoniului cultural, prevenirea comerțului ilicit cu bunuri culturale și restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru. Autoritățile vamale din UE sunt bine plasate din punct de vedere strategic pentru a identifica și intercepta bunurile culturale furate la frontieră, pe măsură ce acestea sunt scoase sau introduse în Uniune.
Exportul bunurilor culturale din Uniune
Regulamentul (CE) nr. 116/2009 al Consiliului privind exportul bunurilor culturale condiționează exportul anumitor bunuri culturale de pe teritoriul vamal al Uniunii de prezentarea unei licențe de export în vamă și asigură faptul că exporturile acestor bunuri sunt supuse unor controale uniforme la frontierele externe ale Uniunii. Regulamentul urmărește să reconcilieze principiul liberei circulații cu protecția patrimoniului cultural, după crearea, în 1993, a pieței interne, care a abolit toate frontierele dintre statele membre.
Anexa I definește domeniul de aplicare material al regulamentului prin enumerarea a 15 categorii de bunuri culturale cărora li se aplică, precum și prin stabilirea unor praguri minime de vârstă și/sau de valoare pentru majoritatea categoriilor enumerate.
Licențele de export sunt eliberate de autoritatea competentă a ultimului stat membru pe teritoriul căruia bunul cultural s-a aflat în mod definitiv și legal. Autoritatea competentă examinează dovezile prezentate de solicitant cu privire la proveniența bunului cultural și ia o decizie. O cerere de licență de export poate fi respinsă în cazul în care mărfurile sunt protejate de legislația statului membru privind bunurile de patrimoniu național cu valoare artistică, istorică sau arheologică.
Odată eliberată, o licență de export este valabilă pe întreg teritoriul Uniunii timp de 12 luni. Controalele vamale asigură apoi faptul că bunurile culturale pot părăsi teritoriul vamal al Uniunii numai dacă sunt însoțite de o licență de export valabilă.
Legislația națională a anumitor state membre poate impune restricții suplimentare, inclusiv cerința de a obține o licență națională – în plus față de licența de export a UE – pentru circulația obiectelor desemnate drept bunuri aparținând patrimoniului național.
Pentru a asigura uniformitatea licențelor de export prevăzute în regulament, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1081/2012 al Comisiei stabilește modalitățile detaliate de întocmire, eliberare și utilizare a formularului de licență.
Regulamentul de punere în aplicare prevede trei tipuri de licențe: licență standard; licență deschisă generală (exporturi frecvente de către muzee); și o licență deschisă specifică (exporturi frecvente efectuate de persoane fizice). În conformitate cu dispozițiile de punere în aplicare, formularul licenței de export este imprimat pe hârtie și semnat, iar fișa nr. 3 este returnată de biroul vamal de ieșire autorității competente emitente.
Listele actualizate ale autorităților abilitate să elibereze licențe de export sunt publicate periodic în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, precum și lista birourilor vamale abilitate să se ocupe de formalitățile de export.
Introducerea și importul bunurilor culturale în Uniune
Regulamentul (UE) 2019/880 al Parlamentului European și al Consiliului
privind introducerea și importul bunurilor culturale urmărește să prevină comerțul ilicit cu bunuri culturale, în special atunci când acest comerț poate contribui la finanțarea activităților teroriste, și să interzică importul pe teritoriul vamal al Uniunii al bunurilor culturale care au fost exportate ilicit din țări terțe. De asemenea, se preconizează că acesta va avea un efect de prevenire a evaziunii fiscale, a spălării banilor și a activităților de criminalitate organizată.
Regulamentul se inspiră în mare măsură din Convenția UNESCO din 1970. privind mijloacele de interzicere și prevenire a importului, exportului și transferului ilegal de proprietate culturală și prin alte tratate internaționale relevante, precum și prin Legea privind punerea în aplicare a Convenției SUA din 1983 privind bunurile culturale 19 USC 2601 și următoarele.sau de drept public 97-446denumită în continuare „CPIA”.
Regulamentul supune importul anumitor bunuri culturale care sunt considerate a fi „patrimoniu deosebit de amenințat” licențelor de import și altor bunuri culturale care sunt considerate a fi mai puțin expuse riscului pentru declarațiile importatorilor și asigură faptul că acestea sunt supuse unor controale uniforme atunci când sunt introduse în Uniune.
Domeniul de aplicare al Regulamentului 2019/880 acoperă numai bunurile culturale care au fost create sau descoperite într-o țară din afara Uniunii – spre deosebire de Regulamentul 116/2009 (exportul), care acoperă toate bunurile situate pe teritoriul Uniunii, indiferent de țara lor de origine culturală.
Acesta stabilește, de asemenea, la articolul 3 alineatul (1) așa-numita regulă generală de interzicere, care interzice introducerea – definită ca „orice intrare” – în Uniune a bunurilor culturale exportate ilegal din țara terță în care au fost create și/sau descoperite.
Legalitatea exportului este determinată în primul rând pe baza normelor și reglementărilor țării în care a fost creat și/sau descoperit obiectul. În mod excepțional, în scopul obținerii unei licențe de import sau al întocmirii unei declarații a importatorului, importatorul are opțiunea de a dovedi exportul legal din ultima țară în care mărfurile s-au aflat permanent timp de cel puțin 5 ani înainte de expedierea lor către Uniune, fie în cazul în care țara în care marfa a fost creată și/sau descoperită nu poate fi stabilită cu certitudine, fie în cazul în care marfa a fost exportată din țara respectivă înainte de intrarea în vigoare a Convenției UNESCO din 1970.(24.4.1972).
Digitalizarea
Una dintre cele mai importante caracteristici ale Regulamentului privind importurile este dezvoltarea unui sistem electronic centralizat („sistemul ICG”) pentru stocarea și schimbul de informații între autoritățile statelor membre responsabile cu punerea în aplicare a regulamentului și îndeplinirea online a formalităților de către operatori, și anume depunerea online a cererilor de licențe de import la autoritățile competente ale statelor membre și eliberarea licențelor respective, precum și depunerea declarațiilor importatorilor de către operatori la autoritățile vamale ale UE.
Sistemul ICG urmează să devină operațional în termen de șase ani de la intrarea în vigoare a Regulamentului privind importurile (28.6.2019), și anume cel târziu până la 28 iunie 2025.
Dezvoltarea și funcționarea sistemului ICG sunt strâns legate de o altă inițiativă majoră a Comisiei în domeniul vamal: Sistemul de schimb de certificate în cadrul ghișeului unic al UE (EU-CSW CERTEX).
În sensul Regulamentului 2019/880, Regulamentul de punere în aplicare 2021/1079 al Comisiei stabilește modalitățile detaliate pentru anumite excepții de la cerințele privind documentele de import; eliberarea, valabilitatea și utilizarea licențelor de import, precum și întocmirea și utilizarea declarațiilor importatorilor; precum și desfășurarea, exploatarea și întreținerea sistemului ICG.
Restricții ad hoc pentru comerțul cu bunuri culturale din Irak și Siria
Pe lângă reglementările privind exportul și importul, există, de asemenea, două reglementări ad hoc care interzic comerțul cu bunuri culturale din Irak și Siria:
Regulamentul (CE) nr. 1210/2003 al Consiliului din 7 iulie 2003 privind anumite restricții specifice în relațiile economice și financiare cu Irak (articolul 3)
Regulamentul (UE) nr. 36/2012 al Consiliului din 18 ianuarie 2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria (articolul 11c)
Restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru
Regulamentul nr. 116/2009 este completat de Directiva 2014/60/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru. Directiva a introdus dispoziții care permit statelor membre să asigure returnarea pe teritoriul lor a bunurilor culturale îndepărtate cu încălcarea măsurilor naționale.
Informații generale
Combaterea traficului ilicit de bunuri culturale
La nivel internațional, lupta împotriva traficului ilicit de bunuri culturale este reglementată de diverse instrumente, dintre care cel mai important este Convenția UNESCO din 1970. privind mijloacele de interzicere și prevenire a importului, exportului și transferului ilicit de proprietate culturală.
Această convenție are, printre altele, scopul de a permite comunității internaționale să protejeze bunurile culturale împotriva daunelor, furtului, săpăturilor clandestine, importului, exportului și transferului ilicit de proprietate și traficului ilicit.
Alte instrumente internaționale importante legate de protecția patrimoniului cultural sunt Convenția UNIDROIT din 1995 privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal.(care acoperă restituirea/returnarea), Convenția de la Haga din 1954 pentru protecția bunurilor culturale în caz de conflict armatși Convenția de la Nicosia din 2017 (Consiliul Europei) privind infracțiunile legate de bunurile culturale.
Sursa&info suplimentare:
https://taxation-customs.ec.europa.eu/customs-4/prohibitions-and-restrictions/cultural-goods_en?prefLang=ro&etrans=ro
